Fuga din relaţie între simptom şi vindecare

/în /de

relatii

Se poate fugi în multe feluri dintr-o relaţie: în imaginaţie, atunci când tu nu crezi că viaţa îţi poate oferi ceea ce îţi doreşti, în trecut sau în viitor –  atunci când prezentul e prea mult pentru tine, într-o relaţie paralelă – din dorinţa de a o vindeca pe prima la care nu esti pregătit să renunţi, în muncă – atunci când încerci să ignori ce se întâmplă şi nu vrei să simţi ce simţi( decât asta, mai bine suprasolicitare, oboseală, stres), în alte activităţi, cum ar fi hobby-urile – atunci când consideri că celălalt nu merită toată dragostea ta şi reinvesteşti în ceva (nu în cineva), în dragostea pentru animale – atunci când resimţi acut lipsa iubirii în viaţa ta şi vrei sa fii iubit necondiţionat şi în multe alte feluri, în funcţie de fiecare. Suntem foarte creativi cu toţii când e vorba de fugă. Tu cum fugi din relaţia ta?

Dacă te-ai regăsit în rândurile de mai sus, ca fiind cel care fuge, trebuie să şti că fuga din relaţie este un simptom care indică faptul că relaţia ta nu se simte prea bine.

Opreşte-te. Dă-ţi timp să te gândeşti la asta. Este timpul să pui un diagnostic. Un diagnostic pus la timp, grăbeşte vindecarea.

Dacă  simţi că relaţia ta este bolnavă şi trebuie vindecată, eşti deja pe drumul cel bun.

Îţi poţi vindeca relaţia, începând să te vindeci pe tine. Uneori poţi face acest lucru singur, alterori ai nevoie de ajutor şi consilierea poate fi de un real folos. Oricare ar fi hotarârea ta, important este să devii conştient de ce ţi se întâmplă şi să şti ce poţi face mai departe.

Câteodată ne pierdem în celălalt, confundăm dorinţele noastre cu ale lui, nevoile noastre cu nevoile lui. Dacă relaţia noastră ar fi un automobil, a ne pierde în celălalt e ca şi cum maşina ar merge pe doua roţi în loc de patru – se poate, dar nu pentru mult timp –  după care intervine oboseala, frustrarea şi senzaţia de eşec.

Alteori nu suntem atenţi la partener, nu suntem în armonie cu el – roţile nu sunt sincronizate, maşina o ia razna, foarte posibil se va produce un accident – relaţia va intra în impas.

Când eşti în armonie cu partenerul tău, te poţi abandona. Este foarte bine să te poţi încrede în celălalt atât de mult incât să te poţi abandona, chiar şi numai pentru câteva minute, ore, să te simţi protejat şi în siguranţă, în timp ce el-ea are grijă de tine. Uneori însă, abandonul se prelungeşte şi devine o dependenţă pentru tine şi o povară pentru partener.

Când eşti centrat în tine te poţi abandona interior- te poţi lăsa în seama ta, deoarece realizezi că tu, eşti mult mai mult decât ceea ce se vede şi ai tot ce îţi trebuie la tine pentru A FI. Atunci când îţi întâlneşti puterea şi strălucirea, când în infinitul acestei lumi te regăseşti ca fiind ceva unic şi minunat, alături de tine poate înflori, se poate dezvolta, cineva la fel de unic şi minunat, crescând împreună în dragoste. Când partenerii de cuplu sunt  centraţi în ei înşişi – conştienţi de propriile lor nevoi şi în armonie unul cu celălalt, relaţia este echilibrată, decurge lin şi armonios spre beneficiul amândurora.

De aceea vindecarea unei relaţii trebuie să înceapă cu vindecarea de sine.

Zâmbiţi vă rog

/în /de

Râsul este ceva serios, zâmbiţi vă rog!

 

Când mă uit pe stradă la feţele celor din jur, rareori,zăresc câte un zâmbet. În rest, poţi citi cu uşurinţă enervarea, crisparea, graba, oboseala, plictiseala, sila, frica, indiferenţa sau absenţa totală. Unde or fi dispărut bucuria, veselia, plăcerea, satisfacţia, încântarea şi alte sentimente ce aduc zâmbetul pe buze? Mă întreb câţi oare dintre aceşti oameni trişti, care par că au uitat să zâmbească, or fi vieţuind sub un vechi consemn primit în copilărie cum ar fi: „să nu râzi ca proasta în tărg!„ – „râde ca o ţoapă cu gura până la urechi” sau: „ este neserios, râde-ntruna.”

Primind asemenea îndreptare, la o vîrstă fragedă, poţi ajunge uşor la conluczia că râsul este ceva serios şi prin urmare,ca să eviţi orice greşeală, e bine să râzi mai rar sau deloc. Şi totuşi, oamenii veseli sunt îndrăgiţi şi căutaţi de ceilalţi.

Clienţii cărora le recomand să zâmbescă îmi spun că nu poat zâmbi persoanelor necunoscute, sau că nu zâmbesc pentru că se tem să nu fie interpretaţi greşit sau că nu le stă bine când zâmbesc, că li se văd dinţii sau gingiile sau mai ştiu eu ce alte motive. Eu insist cu recomandarea mea: „Zâmbiţi vă rog!”

Cu toţi ar trebui să facem acest exerciţiu. Când mă uit în ochii oamenilor pe care îi întălnesc, eu le zâmbesc. Aş putea să deschid o rubrică cu zămbetele zilei şi ce mi-au adus ele. De plidă azi, o vănzătoare m-a pus în temă cu ultimele reduceri practicate de un alt magazin. Se pusese pe sporovăit ca o vrăbiuţă şi totul numai pentru că, i-am dăruit un zâmbet larg şi din toată inima drept mulţumire că mi-a vândut produsul de care aveam nevoie.

Zâmbetul este terapeutic, dragii mei. Zâmbiţi şi veţi avea parte de zâmbete.

Ce este cu adevărat magic este că atunci când zâmbeşti îţi zâmbeşti şi ţie în aceeaşi măsură în care îi zâmbeşti altuia. O parte din acea energie pozitivă pe care o eliberezi, se întoarce către tine spre interiorul tău şi te ajută să te simţi mai bine, iar când cel din faţa ta îţi întoarce zâmbetul, acea energie se dubleză.

Cu toate că poate părea ciudat ce spun, chiar dacă râzi ca proasta în târg – adică fără motiv, motivele vor veni de la sine, atrase de râsul tău.

Aşa că râzi, zâmbeşte, e gratis şi în plus face bine.