Îmi imaginez că mulţi dintre voi, vă întrebaţi ce se întâmplă când te duci la psiholog, dacă există vreun anume cod comportamental ce trebuie cunoscut, ce trebuie să faci sau să nu faci? În cele ce urmează voi vorbi despre relaţia ce se stabileşte între psihoterapeut sau consilier şi client în cadrul actului terapeutic.
Implicarea psihologilor în viaţa societăţii este o consecinţă firească a confruntării omului cu provocările ei din ce în ce mai complexe. Omul modern, se întoarce spre sine cu dorinţa de autocunoştere în scopul utilizarii depline a propriului potenţial.
Pe măsură ce reuşeşti să îţi cunoşti mai bine resursele şi limitele, modul în care interpretezi lumea, în care reacţionezi şi acţionezi, vei constata că devii mai eficient, mai competitiv şi mai mulţumit de viaţa ta.
Psihoterapeutul şi consilierul psihologic te ajută în acest demers. Intervenţia lor ar trebui să facă parte din ritualul de igienă mentală al fiecăruia dintre noi. Aşa cum ne spălăm, pentru a înlătura mizeria, ne putem curăţa de micile sau marile „mizerii” ale vieţii mergând la psihoterapie sau consiliere, în loc să le adunăm şi să le cărăm cu noi ca pe un bagaj greu, incomod şi inutil.
Consilierea psihologică şi psihoterapia sunt pârghii prin care oricine doreşte, poate să se cunoască mai bine, să se schimbe sau să aducă un plus în calitatea propriei vieţi.
Piesa de rezistenţă pe care se bazează ambele intervenţii psihoterapeutice, este relaţia terapeutică dintre consilier-psihoterapeut şi clientul său.
În ziua de azi există numeroase şcoli de psihoterapie, fiecare cu propria ei teorie, metode şi tehnici specifice. Indiferent de şcoală, este un adevăr unanim acceptat faptul că succesul terapiei se datorează în proporţie de 80% relaţiei care se stabileşte între terapeut şi client. În ultimă instanţă, relaţia este cea care vindecă şi de aceea este condiţia indispensabilă a oricărui tip de terapie.
Relaţia psihoterapeut-client, trebuie să fie autentică, să se bazeze pe o bună comunicare şi pe o apropiere sufletească propice confesiunilor. Terapeutul trebuie să manifeste faţă de client consideraţie, respect, acceptare necondiţionată fară judecăţi de valoare, angajament autentic, înţelegere empatică.
Irwin D. Yalom, profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford şi unul dintre cei mai cunoscuţi psihoterapeuţi contemporani, descrie comunicarea dintre terapeut şi client ca fiind „ esenţa fundamentală a psihoterapiei … întâlnirea profund umană şi plină de grijă dintre doi oameni”.
Ce înseamnă acest lucru şi cum se petrec de fapt lucrurile?
În primul rând, atunci când mergi la psiholog trebuie să ştii că, potrivit codului deontologic al profesiei, tot ceea ce vei dezvălui este şi va rămâne strict confidenţial. Prin urmare eşti în deplină siguranţă. Mai mult decât atât, nimic din ceea ce vei spune nu va face obiectul unei judecăţi.
Psihoterapeutul este acolo pentru tine şi în cele 50 de minute cât durează o şedinţă de terapie, va rămâne atent şi curios la tot ceea ce vei dori să îi dezvălui. El te va ajuta să îţi dai seama ce trebuie făcut, să găseşti soluţii la problemele cu care te confrunţi. Tot ceea ce trebuie să faci, este să îi acorzi încredere, să fii sincer faţă de tine însuţi, faţă de el şi faţă de relaţia voastră. Această relaţie, bazată pe încredere şi sinceritate, vă va purta, pe tine şi terapeutul tău, în deplină siguranţă spre ţelul final.
Pe de altă parte, dorinţa ta de a te schimba şi de a evolua determină la rândul ei succesul terapiei. Angajarea ta în terapie trebuie să fie serioasă, tu va trebui să munceşti pentru a îndeplini obiectivele fixate. Bineînţeles că vei face asta sub îndrumarea terapeutului tău, însă prezenţa şi asistenţa lui nu te scuteşte pe tine de travaliu. Lui îi poţi cere ajutorul când te împiedici, cu el poţi discuta despre obstacolele şi greutăţile pe care le întâmpini astfel încât să le poţi depăşi una câte una şi să parcurgi paşii necesari spre atingerea obiectivului final, însă tu eşti cel care va trebui să duci planul la bun sfărşit. Puterea este la tine.
Orice demers terapeutic are un obiectiv pe care, tu îl stabileşti, iar terapeutul te poate ajuta să îl formulezi. Tot împreună veţi stabili etapele intermediare ce trebuie parcurse pentru a ajunge la îndeplinirea obiectivului şi deci la finalul terapiei-consilierii.
Terapia este în esenţa ei o călătorie în căutarea adevărului.
Călătoria terapeutică, seamănă cu orice altă călătorie, anumite porţiuni de drum le vei parcurge mai uşor, altele mai greu, uneori te vei opri, vei întâmpina obstacole, vei avea surprize, însă totul va decurge în perfectă siguranţă pentru tine deoarece nu vei fi niciodată singur şi cu cât te vei bucura mai mult de drum, cu atât vei fi mai mulţimit când vei ajunge la capătul lui.