Fiecare dintre noi are o sumedenie de roluri pe care le joacă zilnic în interacţiune cu ceilalţi. Avem roluri în familie, roluri sociale, roluri legate de activităţile depuse. Fiecare rol pe care îl jucăm pe scena vieţii noastre, presupune o listă de cerinţe, iar masca reprezintă adaptarea noastră individuală la cerinţele rolului, aşa cum le percepe fiecare dintre noi.
Rolurile pe care le jucăm şi maştile pe care ni le construim fac parte din personalitatea noastră, sunt aspecte ale personalităţii noastre.
Este în regulă să îndeplinim diverse roluri cât mai bine cu putinţă, cu condiţia de a nu ne identifica cu ele. Putem fi angajatul model, şeful intransigent, avocatul, învăţătoarea, electricianul, secretara, psihologul sau preotul, daca ne alegem acestă profesie, insă o dată ce părăsim cadrul profesiei, rolul se schimbă. Acasă putem fi soţia perfectă, mama iubitoare şi grijulie, soţul ideal, tatăl protector, dar nu vom continua să jucăm acestă roluri în interacţiunile cu prietenii sau la locul de muncă. Nici chiar în cadrul familiei nu ne putem purta cu soţul cum ne purtăm cu copiii, sau cu bebeluşul de câteva luni la fel cum ne purtăm cu fratele său care este deja şcolar.
Dacă jucăm un rol nepotrivit cu cadrul, lucrurile vor lua o întorsătură neplacută. Identificarea cu un anumit rol, va înhiba celelalte aspecte ale personalităţiii noastre, ceea ce ne va face în final, să suferim.
Rolurile sunt doar un aspect al vieţii noastre de relaţie.
Noi nu suntem rolurile noastre, suntem mai mult decât atât.
