POVEŞTILE STIMEI DE SINE – POVESTEA CELOR DOUĂ COVOARE

povestea-celor-doua-covoareA fost odată, într- o ţară îndepărtată un ţesător de covoare tare priceput. Atât de priceput era, încât faima lui trecuse dincolo de graniţele ţării  în care locuia şi cu toate că el nu ieşise niciodată din oraşul natal, covoarele sale călătoreau până hăt, în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.

Printre multele covoare create de el, acesta a ţesut şi două covoare gemene – identice. Fiind la fel de frumoase ca tot ceea ce ieşea din mâinile sale şi cele două covoare au părăsit curând micul lui atelier şi au început călătoria prin lume.

Unul dintre covoare a ajuns să fie expus într-un mare muzeu. Frumuseţea ţesăturii părea să sporească cu timpul în loc să pălească în faţa lui aşa cum se întâmplă de regulă cu toate cele, inclusiv cu oamenii. Covorul era unul dintre exponatele de prestigiu ale acelui muzeu vestit. Zilnic, lumea se înghesuia să cumpere bilete, special pentru a-l putea admira. Muzeul primea deseori oferte de la diferiţi colecţionari, iubitori de artă şi frumos pentru a-l vinde, iar sumele ofertate erau cu adevărat impresionante.

Nu se ştie cum, pentru că a trecut mult timp de atunci, printr-o ciudată coincidenţă, covorul geamăn a ajuns în acelaşi muzeu, dar – printr-o glumă a destinului (covoarele ca şi oamenii au şi ele destinul lor) – el se găsea pe jos, ca orice covor, în holul de intrare al muzeului.

Toţi cei care intrau în muzeu grăbiţi să ajungă la faimosul covor expus, treceau  cu nepăsare încă de la intrare peste copia lui identică,  fără să îi arunce o privire. Cu toţii se grăbeau să admire frumosul exponat păstrat în condiţii deosebite, conservat în siguranţă, etalat aşa încât frumuseţea lui să fie sporită de modul în care era pus în valoare.

Călcat în picioare ca orice covor obişnuit, covorul de pe hol era ignorat. Oamenii păşeau pe el atât la intrarea cât şi la ieşirea din muzeu dar nimeni nu îi acorda o privire, nimeni nu îşi încetinea paşii pentru a-l privi măcar.

Şi totuşi, era un covor excepţional de frumos…geamănul celui expus puţin mai încolo în acelaşi muzeu…