Trăiau odată într-un sat două surori. Ele locuiau împreună, în casa părintească, gospodăreau pe lângă casă şi vindeau la piaţă produsele atunci când prisoseau. Cele două femei harnice îşi duceau viaţa în linişte şi bună înţelegere cu vecinii şi ceilalţi săteni.
Într-o toamnă, mărul din curte făcu fructe mari frumoase şi aromate, aşa de multe încât femeile au fost nevoite să îi proptească zdravăn crengile pentru a nu fi rupte de rod. Când sosi vremea culesului, surorile hotărâră să vândă o parte din mere la piaţă. Pentru a le vinde cât mai repede, s-au aşezat una lângă alta şi au convenit să vândă la acelaşi preţ.
Acum, erau ele surori, dar erau diferite: una mai vorbăreaţă şi sprinţară, alta mai tăcută şi potolită. Cea vorbăreaţă, pentru a face timpul să treacă mai repede, începu să îşi laude marfa: că sunt mari, că sunt roşii, că sunt aromate, parfumate şi din cel mai bun soi!- mă rog, ca o adevărată precupeaţă care ştie ce valoare are marfa ei.
Cea tăcută şedea liniştită în spatele tarabei, gândind că din moment ce marfa era la fel, preţul identic şi tarabele apropiate va beneficia şi ea de pe urma agitaţiei celeilalte.
După un timp, vorbăreaţa observând că grămada de mere de pe taraba ei a ajuns la jumătate se socoti aşa: măi, da bună marfă am, ar trebui să o dau mai scump. Scoase repede cartonaşul cu preţul şi îl înlocui cu un altul scris la repezeală adăugând la preţ câţiva lei.
Surata ei, dimpotrivă, observă că grămada ei de mere era aproape la fel de mare ca atunci când au început să vândă şi se gândi că ar fi bine să le ieftinească un pic pentru a le vinde mai uşor, aşa că tăie în grabă preţul iniţial şi trecu un preţ cu câţiva lei mai ieftin.
Ambele surori erau sigure că tactica de vânzare adoptată este cea mai bună aşa că au continuat să-şi vândă marfa, fiecare cu preţul pe care l-a considerat potrivit.
Târziu în noapte, în timp ce sora guralivă dormea de mult cu faţa luminată de un zâmbet satisfăcut, sora cea tăcută nu-şi găsea somnul. O muncea o întrebare: de ce ea nu a reuşit să vândă toată marfa?…
Doar merele erau la fel..
